marți, 26 octombrie 2010

Dimineata - martie - zi ploiasa 26/10/2010


Dimineata...marti...o zi ploiasa in Bucuresti, parca imi venea sa mai dorm ascunsa in paturica pufoasa din patul meu, si ce bine eraaa!!!, dar uite ca trebuie sa plec in marea cautare...dar ce zic cautare, pentru ca stiu unde trebuie sa ajung, la sediul unei firme unde am mai fost de atatea ori, pardon, de atatea ori insotita si chiar cu sofer. De data asta trebuie sa ma descurc singura. Si uite asa plec eu increzatoare ca am de parcurs un drum lejer pana pe Barbu Vacarescu. Nimic bizar pana acum dar ce m-as fi facut eu fara un taxi care sa ma ajute sa ies din incurcatura? De ce spun asta? Pai uite de ce: iau metroul de la Piata Romana, ajung la Victoriei si iau spre Stefan cel Mare. De aici ideea mea era sa iau un tramvai care stiam exact ca opreste fix in fata cladirii unde trebuia sa ajung, dar nu s-a potrivit socoteala din targ cu cea de-acasa, fireste. Am iesit eu de la metrou de la Stefan cel Mare, am strabatut o buna portiune de drum sa ajung pana la statia de tramvai, dar unde e tramvaiul? Trecea pe acolo unul, dar era 34 care circula in alta directie, nicidecum in directia unde trebuia sa ajung. Si tot mergand asa prin ploaia, tot mergand mi se parea ca ma indepartez din ce in ce mai mult de destinatie. Ajunsesem pe Bulevardul Iancu de Hunedoara, asadar strabatusem vreo jumatate de ora pe jos sa gasesc statia de tramvai. Oare ce-o fi fost in capul meu, unde ma aflam exact si de ce nu mi se mai parea asa de simplu cand m-a lasat seful meu in fata statiei de metrou Stefan cel Mare venind chiar dinspre Barbu Vacarescu? Era mai limpede decat apa: ma ratacisem pentru ca am o orientare extrem de proasta...cred ca eram si putin adormita, mai ales ca ieri am avut o zi plina de munca si activitate. Cert e ca ma pierdusem in departare si constatand ca deja nu mai are rost sa merg mai departe, am zis sa iau un taxi. Si iar mai merg asa pe bulevard in cautarea unui taxi...unde sunt taxiurile? Toate erau pline, ocupate, in trafic si niciunul liber, dar iata ca opreste unul sa coboare o clienta si cred ca acesta este norocul meu. L-am incercat si s-a dovedit a fi un noroc pentru ca am ajuns intr-un final la destinatie dupa atata drum strabatut de pomana. Am ajuns mai devreme decat ma asteptam si am rezolvat problema foarte rapid si eficient. Eficient a fost si taximetristul, cel care de fapt m-a facut sa scriu aceasta postare. Motivul? Domnule, mai exista si taximetristi corecti, inteligenti si care isi fac munca destul de bine, asta ca sa mai micsorez un pic critica mea despre ei si care ma punea de multe ori dintr-o situatie de disperare in momentul cand ma urcam intr-un taxi. De ce spun asta? Pentru ca omul acesta mi-a povestit ca s-a separat de firmele de taxi si a devenit independent. Pana aici mi se pare foarte bine, si eu sunt independenta, adica am un PFA si mi se pare foarte eficienta metoda. Imi povestea ca se afla pe piata de taximetrie din 1999 si ca a prins si vremuri bune, dar si vremuri grele, dar ca este obisbuit cu aceste situatii, pentru ca nu este un om avar si avid dupa bani: "Eu sunt obisnuit si cu mult si cu putin, am prins si regimul PSD, iar de cand cu PDL, mai bine separat", insa ce te faci cand trebuie sa iti indeplinesti toate obligatiile financiare fata de stat? Pai le platesti, pentru ca daca nu le platesti, iti iau dobanzi si penalizari si nu numai, dobanda la dobanda, alta nenorocire. Cum ar veni asta, ma intrebam eu? si uite ce imi raspunde: ca a ramas restant 3 luni la plata datoriilor si ca la suma sumelor i-ar fi luat dobanda la dobanda...hai ca asta nu am mai auzit, e chiar culmea sa pretinzi astfel de aberatii. Eu una chiar nu am mai pomenit pana acum asa ceva, dar chiar se practica? Unde? bineinteles ca in Romania.

Mai spun si ca a fost corect din punct de vedere al banilor, era pregatit cu rest intr-un plic ca sa faca fata tututor posibilitatilor cu fiecare client in parte, chiar a avut sa imi dea rest la 100 de lei. Altul mi-ar fi spus ca n-are cum de altfel am mai patit-o si sa ma duc sa schimb. Imi spuse ca deja facuse 150 de Lei pana la ora 11:00 a diminetii si mai mult, cursa a facut 19,87 lei, iar rest mi-a dat 80 de lei, adica restul foarte just... amabil si bine-dispus isi ia omul la revedere de la mine urandu-mi o zi frumoasa si pe curand. Asadar, pot sa imi incep ziua cu bine, cazul acesta m-a bucurat pentru ca...

nu demult mi s-a intamplat sa ma urc intr-un taxi pentru ca aveam doua plase destul de voluminoase si chiar imi era greu sa le car prin metrou si apoi prin tramvai. Bineinteles ca am apelat la acest serviciu.

Unirii, in fata magazinului Unirii, statia de taxiuri.

Scot niste banii de la bancomat, studiez putin masinile de taxi si ma avant sa intreb pe unul daca este liber. Da din cap ca este liber. Eu ma urc, imi asez bagajele pe bancheta din spate si el porneste. Firesc ar fi trebuit sa ma intrebe unde mergem nu? Dar NU. Am ramas un pic surprinsa de atitudinea aceasta parca ostentativa si in acelasi timp rece si muta si bineinteles ca i-am spus eu unde am nevoie sa ajung. OK, daca nu ma intreaba el, ii raspund eu, e logic am zis. Deci hai sa spunem ca nu este nimic iesit din comun pana acum. Si tot mergand si tot mergand, observ ca nu scoate niciun cuvant, nicio vorba si ma intreb? Oare il doare gura sa nu spuna macar buna ziua cand se urca un client? Oare este asa de obosit incat sa nu intrebe pe unde prefer sa strabatem cursa? De obicei cam acestea sunt intrebarile de rigoare pe care ti le adreseaza un taximetrist. Si uite asa trec 20 de minute fara sa zica nici piu nici miu, iar cand ajungem la destinatie, il intreb cat face si el nu imi raspunde, crezand ca deja am vazut pe aparat. Ma uit si constat ca face 11.8 Lei. Aveam in portofel 200 de Ron si ceva marunt, chiar 12 lei, dar inainte de a-i da acesti 12 lei, il intreb daca are sa imi schimbe, la care nu imi raspunde. Pei eu ce sa inteleg de aici? Are sau nu are? Da sau nu? Ce-o fi asa de greu? Si reactionez in felul urmator: stati sa caut ca s-ar putea sa am exact, poate ca asta astepta, dar fara sa spuna din gura :)) :)) Cata prostie, am zis eu in gandul meu.

Cautand, am gasit o hartie de 10 lei, una de 1 leu si 2 monede de 50 de bani. Cand sa ii dau banii, nici macar nu intinde mana sa ii ia, ma lasa sa ii pun pe spatarul scaunului din fata, in timp ce in sfarsit ma intreaba de bon fiscal. Ii raspund ca am nevoie de el pentru decont la firma. "Dar nu v-am intrebat pentru ce anume aveti nevoie.", imi raspunde individul. Si in timp ce iesea bonul din aparat, eu asteptam, cade de pe spatar o moneda din cele doua de 50 de bani. O vad, am lasat-o cazuta unde era si iacata si bonul. Dau sa deschid sa plec, la care iar ma intreaba: "Dar unde a cazut?" Eu deja o vazusem ca doar eram in spate. O ridic i-o pun tot pe spatar si ies din masina acelui om hilar, hidos si prost.

Acel om chiar ca m-a facut sa ma enervez in prima faza si apoi rad de atata prostie, nesimtire si ingamfare. De atunci am zis ca nu ma mai urc in taxiuri, decat in cazuri de maxima-maxima forta majora si uite ca azi am cedat, am facut acest lucru, dar mare mi-a fost surpriza sa dau peste un taximetrist cu bun simt, corect si eficient. Dar oare cati sunt ca el? Pentru ca din experienta mea cu ei, lista poate continua, lista neagra am vrut sa zic.

2 comentarii:

  1. e de groaza cu taximetristii astia...sunt de acord cu tine, am patit-o de multe ori :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Oare omul acela nu era asa pentru ca avea vreo durere in suflet? (Cea mai mare durere a oricui, dar neconstientizata este aceea ca nu-l cunoaste pe Dumnezeu...) Am apelat rar la taxi in Bucuresti (nelocuind acolo) dar cand am facut-o am fost incantata de serviciile oferite.

    RăspundețiȘtergere